M-am înşelat în privinţa Thailandei

După un an de trăit în Thailanda ca un călător prin viaţă şi actual profesor de engleză pot spune astfel: un oras cu floriimaginează-ţi că te muţi dintr-o capitală agitată precum Bucureştiul într-un orăşel (mai degrabă comună) nu mai mare decât Buşteniul sau Poiana Ţapului. Unde lumea nu-i grăbită, ci e calmă, binevoitoare, cu vorbe simple şi binevoitoare în desagă de împărţit şi a căror relaţie apropiată cu cerul şi natura aminteşte de bunicii noştri de la ţară.
Aici m-am mutat eu, în orăşelul numit Si Samrong din centrul Thailandei. Oraş banal în zonă de şes, neturistic, niciun picior de străin, fără măcar vreo atracţie anume a naturii dimprejur în afară de obişnuiţii cocotieri înalţi şi răzleţi, eternele plantaţii de orez şi râul mare care dă pe afară în timpul sezonului ploios în unii ani.
Şi totuşi, orăşelul ascunde comori nebănuite de la început. Cumva, orăşelul acesta mă alesese pe mine la fel cum şi eu pe el. Orbeşte, neştiind nimic unul despre altul.
photo (5)Mă vedeam după trei luni mirifice de colindat prin Thailanda că mă stabileam undeva, cel puţin pentru o perioadă.  Iar spiritul meu val-vârtej uneori, alteori liniştit, s-a grăbit să înţeleagă ce era de neînţeles. Acea stare indescriptibilă ce nu mă învăluise încă, acea atmosferă la care trebuie să te sincronizezi mai întâi ca să o înţelegi. În acest orăşel mi-a devenit adevăr că Universul meu veghează asupră-mi. Şi că, dacă crezi cu putere în ceva, se va îndeplini mai devreme sau mai târziu, dacă persişti.
Dar gata!  Încetez cu poezia Universului meu că iar spuneţi că-s nebună, iar eu că n-am pretins a fi normală vreodată. 🙂
Oamenii din Si Samrong mi-au dovedit fără să ştie că m-am pripit să-i judec şi generalizez acest popor care deţine un secret al stării de bine. Sunt mai gospodari decât aş fi crezut, au un bun-simţ pe care mi-aş dori să-l împrumute şi alte popoare, au o constanţă în a face lucruri bune indiferent de situaţie ce câştigă apreciere şi, mai ales, nu ţin supărare sau regrete. Şi da, te ajută chiar de nu au un interes. Că or fi astfel datorită buddhismului, nu ştiu, dar cu siguranţă Calea de Mijloc a Buddhismului are o mare pondere. M-au ajutat în feluri în care niciodată un român n-ar fi făcut-o. Nu-mi face plăcere să scriu asta, dar e adevărat. E o diferenţă de mentalitate care pe ei îi salvează pe termen lung, iar pe noi ne îngroapă (şi capra vecinului, dar şi pe a noastră).
Thai family dinnerExistă un respect profund pentru cei în vârstă şi pentru profesiile cu diploma (doctor, avocat, profesor) şi niciodată n-am auzit pe cineva vorbind de rău pe altcineva. Fie că discuţiile acestea se ţin în privat sau nu, oamenii de aici au ochii deschişi spre partea plină a paharului, spre lucrurile bune, iar dacă ceva nefavorabil se petrece, vor spune convinşi “mai pen lai” adică n-are importanta. Femeile sunt ruşinoase şi foarte decente şi, deşi vor să fie cât mai frumoase, n-am văzut pe nimeni purtând vreun decolteu adânc, fustă foarte scurtă sau vreo ţinută vulgară. Contrar ce se crede despre thailandeze, povestea reală este alta. Am mai spus şi voi mai spune că Phuket – Koh Samui – Pattaya şi o mare parte din sud unde 90% dintre turişti poposesc, nu reprezintă Thailanda. Este ca şi cum ai spune că staţiunea Mamaia este România, cu tot cu Maramureş, Ardeal, Muntenia.
cu mamica PetMămica Pet de care vă scrisesem anterior s-a dovedit a fi mai mamă decât mă aşteptam. Fără a-i da lecţii private băiatului ei, s-a oferit să mă ajute de fiecare dată când aveam nevoie de ceva. Când am fost bolnavă 3 zile de n-am putut preda, ea mi-a adus medicamente. Acum ne înţelegem vorbind jumătate thai – jumătate engleză, iar când subiectul e mai complex, ne ajută google translate. 🙂
Profesoarele de la şcoala mea… m-au facut să mă simt norocoasă! Se bucurau când mă vedeau veselă, mă întrebau dacă-s bine când mă vedeau cu ochii umflaţi de (ne)somn şi m-au trimis acasă când şi-au dat seamă că mi-era rău. Am fost răsfăţata şcolii. Am primit tort şi de ziua mea şi de Anul Nou, am jucat volei cu echipa altei şcoli doar pentru că ştiau că-mi place voleiul, am dansat cu ei la petreceri şi le-am cântat la o mătură pe post de chitară :))
Am primit învoiri pentru toate momentele când voiam să plec fie în Bangkok sau Chiang Mai, fie Vietnam sau sudul Thailandei. O singură dată directorul şcolii nu m-a învoit: era petrecerea de pensionare a unui profesor şi dorea să fiu alături de ei.
Iar copiii… m-au topit şi mă topesc de dragul lor de fiecare dată când aleargă spre mine, strigând Teacher Dia, îmbrăţisându-mă şi cerându-mi să-i iau în braţe. Vreun sentiment mai dulce ca acela n-am simţit în viaţa mea!! Şi da, recunosc că am preferaţii mei, mai ales fetiţe. 🙂
mos craciunveselie
                                                         
Experienţa mea la această şcoală este una aparte pentru că nu se petrece la fel la alte şcoli cu alţi farangi (străini). Cu profesorii străini cu care am mai vorbit, fie că predau de 1 an, fie de 11 ani, îmi spuneau că sistemul şi tratamentul lor este unul mult mai exigent decât la mine. Fără învoiri, iar dacă lipsesc (viză, boală, părinţi în vizită), nu le sunt plătite zilele, au condică digitală de prezenţă dimineaţa, iar dacă întârzie, nu li se plăteşte ziua respectivă integral sau parţial, au de făcut rapoarte zilnice’ săptămânale şi o seamă de hârţogăraie. Eu, spre exemplu, nu folosesc nici măcar vreun catalog, nu am fişe sau rapoarte ale studenţilor de făcut, ci doar predau. Ajung la şcoală în jurul orei 7:30 dimineaţa şi plec după ultima oră predată, adică 14:30. Iniţial îmi spuseseră să mai stau în şcoală până la 15:30. După câteva luni însă, am început să folosesc ora aceea pentru a-mi face activităţile de rutină: mă duc la piaţă, la vreun restaurant să mănânc, la laundry şi chiar la masaj Thai uneori. 🙂
Normal că există şcoli (private) cu beneficii mai mari (salariu dublu, costurile vizei acoperite), condiţii mai bune (clase dotate, aer condiţionat, computere performante etc.), însă depinde ce-ţi doreşti.
De ce spun că m-am înşelat? Pentru că am primit mai mult decât aş fi îndrăznit să-mi doresc…

photo (25) razgaiatele

photo (17) photo (35)

Advertisements

About privelisteavietiimele

Creator of My Journey
This entry was posted in Profesor in Thailanda and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

9 Responses to M-am înşelat în privinţa Thailandei

  1. cristina says:

    Ma bucur ca esti un OM fericit! ❤

  2. Eu cred ca ai si daruit foarte mult iar asta s-a simtit si ti s-a intors.

  3. oana79 says:

    Ce frumos, un post numai cu lucruri bine despre Tailanda!

  4. Anca says:

    Pacat ca te-ai inselat si in privinta romanilor, si lor nu vrei sa le mai dai o sansa 😦 “M-au ajutat în feluri în care niciodată un român n-ar fi făcut-o.”

    • Imaginea pe care ne-o facem asupra unui popor rezulta in urma experientelor fiecaruia. Sunt oameni si oameni peste tot indiferent de nationalitate.
      Insa unele caracteristici apartin fiecarui popor, rezultate in urma unor factori (politica, social, economia, religia etc.) fie ca ne place sau nu, Anca.

  5. Iulia says:

    Buna Claudia,
    Un prieten mi-a trimis zilele trecute un link catre blogul tau si iti marturisesc ca am fost foarte placut impresionata 🙂 Atat de modul in care scrii, cat si de toata povestea ta. Mai ales ca anul trecut am vizitat si eu pentru prima data Thailanda, iar unele dintre lucrurile despre care scrii imi sunt proaspete in minte.
    Motiv pentru care as vrea sa te invit ca special guest pe blogul pe care l-am lansat impreuna cu sora mea – http://www.xpatgirls.com – care se vorbeste despre experientele vietii de expat ale fetelor din toata lumea. Noi scriem in engleza, pt ca ne adresam unui target international. Check out the blog si daca iti place si crezi ca te-ai regasi in acel spatiu, te rog trimite-ne un email la adresa: xpatgirls@gmai.com (sau mie direct) si discutam atunci despre abordare si subiecte. Noua ne-ar fi tare drag daca ai accepta, pentru ca ne place sa citim si sa promovam femei si povesti frumoase.
    Numai bine si sper sa ne auzim in curand,
    Iulia (Julie)

  6. simona barbulea says:

    Te imbratisez cu drag scumpa mea…marturisesc sincer ca am ramas consternata de ceea ce am citit , de ceea ce ai scris…lucruri pe care nu mi le-am putut imagina.Am citit absolut intamplator pentru ca mi-era sincer dor sa vad cum esti.Ma bucur ca esti sanatoasa si implinita spiritual.Ma bucur ca l-ai avut pe tata cu tine si ca ai fost fericita,pentru restul,Dzeu sa-i aiba in paza si sa-i ierte pentru ceea ce scot pe gura…as vrea sa-ti marturisesc ceva si daca iti vine vre-o idee te rog sa mi-o impartasesti.Pe langa multe alte lucruri de care ma ocup as vrea sa-ti spun ca am creat o asociatie care ma ajuta sa strang fonduri pentru a ajuta copiii.Caut structuri, caut sisteme care au nevoie sa faca ceva adevarat pentru aceste suflete bune ,sincere si neajutorate.Tu stii ca eu am avut mereu pasiunea asta:)))Te astept cu propuneri si-ti doresc din suflet tot binele din lume…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s