Rămas bun, Thailanda

Azi e ultima zi în Asia. La noapte zbor către alt continent. Către altă cultură. Oameni diferiţi şi, totuşi, atât de similari.
Aveam de gând să plec din Thailanda în luna mai, după vacanţa cu tatăl meu. Visam şi la jungla şi mâncarea Vietnamului, dar şi la o oază de linişte lângă mare în Cambogia. Însă călătorului nu-i şade bine cu traseele fixe.
În primăvara trecută, pe 4 martie, eram oarecum rătăcită pe străzile întortocheate ale centrului Hong Kong. Ploaia începea, harta oraşului nu prea mă ajuta, iar chinezii mişunau de colo-n colo fără să se oprească o secundă pe loc. Şi fix atunci… “un farmec” a avut loc, vrăjindu-mi viaţa. Care-i legatura dintre Hong Kong şi plecarea din Asia? Farmecul! 🙂
Tot Farmecul m-a facut să rămân în Thailanda încă 6 luni. Pentru că mă urma aici. Apoi încrederea că “se poate, e tangibil” m-a făcut să obţin un job în Krabi, regiunea mea preferată din Thailanda. Cine a fost vreodată în Krabi, ştie de ţărmurile stâncoase şi înspumate de verdeaţă, de apusurile seducătoare, de înşiruitele insule şi insuliţe ce parcă răsar din mare nu ca să fure respiraţia turiştilor, ci pentru că aşa este natura în Krabi: spectaculos de frumoasă!
Iar cine nu a fost, dar vrea să vina în Thailanda… KRABI is The Place! Căţărat pe stânci, deep water solo, scufundări, kayaking, peşteri, mangrove, cascade, parcuri naţionale unde eşti ca-n junglă, Thai cooking, yoga, temple buddhiste şi ca bonus de relaxare după toate astea: plaje întinse.
photo (16)Georgiana ştie! 🙂  Ea zice că venise să-mi aducă cremele mele preferate, dar eu o banui că a venit să se convinga de ce fantasmagorii înşiram la telefon despre Krabi.
În timpul acesta m-am împărţit între şcoală, Krabi şi mai ales noul Farmec. Să vă spun despre şcoala din Krabi puţin.
Pe scurt: foarte diferită de cea din Sukhotai. Experienţe aproape opuse, aş putea spune.     Mai în detaliu: Cea din Krabi se adresa părinţilor cu venituri suficient de mari ca să plătească taxele scolii. Multe regulile interne, supraveghere, o separare tăioasă şi inconfortabilă între profesoarele thailandezele şi cei străini (10 în total), atitudinea de poamă acră ale profesoarelor thailandeze, stresul vizibil pe faţa fiecărui profesor străin din şcoală şi mulţi copii răsfăţaţi. Toate acestea m-au făcut să-mi fie dor de copiii mei din Sukhotai ce-mi săreau în brate dimineaţa şi-mi ziceau cald “Good morning, Teacher Dia”. Am ştiut însă, de ce eram în Krabi. Nimic întâmplător.
Toate experienţele din Thailanda timp de 1 an şi 9 luni s-au derulat exact cum trebuia să se întâmple. Călătoriile din primele luni în cele 4 colţuri ale ţării, alegerea şcolii cu suflete frumoase de copii din Sukhotai, liniştea şi pacea în care m-am lăfăit acolo, deliciul escapadelor în insulele thailandeze şi aventurile din Vietnam, Hong Kong şi Malaezia (despre ultimele două n-am mai zis nimic 🙂 ), discreţia de a face ce pofteam şi libertatea…
Făcând acum un calcul a câte luni am fost la şcoala (adica “am muncit”) anul trecut, îmi ies 6 luni. Adica “am muncit” efectiv 6 luni. Pe restul le-am călatorit. Da, ca profesor în această ţară ai multe vacanţe şi sărbători buddhiste ce-s libere. Până şi mie îmi vine să spun “Asta da viaţă!”, dar mai bine “Îţi mulţumesc, Universul meu minunat, şi te rog să-mi aşterni o viaţă plină şi frumoasă în continuare.”
Poate, de aceea, mă şi trimite pe alt continent, mai ştiu eu?!
De mâine…

Poze din Krabi

plaja Railey photo (12) photo (9)photo (8)  photo (10)

Advertisements

About privelisteavietiimele

Creator of My Journey
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s