Africa. Eu sunt pentru că tu eşti. (partea I)

După 2 luni petrecute în Zimbabwe mă simt ca Hansel şi/sau Gratel în aventurile lui Hercules. Ademenită de dulciuri şi prajituri, dau nas în nas cu Meduza cu nouă capete. De unde naiba a apărut bâzdâgania asta în povestea mea?!
Sunt multe aspecte greu de digerat d.p.d.v. cultural, social şi economic odată ajuns pe tărâmul african, însa nu voi începe cu acestea tocmai pentru că la auzul numelui “Africa”, am auzit suficiente reacţii negative. Nu este numai sărăcie, praf, deşert, mizerie şi boli. Ebola nu este nicidecum răspândită pe tot continentul, iar continentul african este al doilea ca suprafaţă după Asia, deci există loc suficient pentru diversitate. Pe de altă parte, sunt dificultăţi la care un european normal n-ar visa nici într-un coşmar…
Cu bune.
Primul lucru care m-a uimit aici este flora. Mulţi copaci cu flori, arbuşti pitici cu flori, bălării cu flori şi multe plante. Jacaranda este favoritul meu, un copac înalt cu trunchi solid ale căror flori mov sau roşii înfloresc 3 luni pe an, dând un farmec aparte străzilor. Curţile oamenilor sunt în general mari, iar grădinile sunt la mare apreciere. Prietenii şi familiile se întâlnesc mai degrabă acasâ decat în oras, fiind parte din cultura “comunităţii” pe care o preţuiesc.


   jakarenda1 ??????????????????????????????? ???????????????????????????????Jakarenda

Importanţa comunităţii în cultura africană
Centrul orasuluiMotorul culturii africane este “UBUNTU” care înseamnă “Eu sunt pentru că tu eşti”, însemnând că ceea ce defineşte o persoană este rolul şi poziţia acesteia în funcţie de relaţia cu familia, comunitatea şi societatea. Comunitatea este inima culturii africane, iar familia poate depaşi uşor o sută de persoane. Un individ nu poate exista (a fi recunoscut) fără comunitate, iar familia este întotdeauna pe primul loc, prin “familie” înţelegându-se şi unchii, mătuşile, bunicii, străbunicii, veri ş.a.m.d. De aici derivă şi respectul considerabil acordat persoanelor mai în vârstă, fiind o societate ierarhizată. Nu există conceptul de solitudine decât pentru bolnavii mintali sau orfani.
Legea africană este una nescrisă, cu accent pe responsabilităţile fiecărui membru de familie. Drepturile individuale şi dorinţele personale rămân încă idei western şi neacceptate. Fiecare spiţă a roţii trebuie să-şi îndeplinească rolul şi responsabilităţile.
Ori ai servitor, ori eşti servitor.
???????????????????????????????A avea servitori sau “ajutoare în casă” este absolut firesc pentru pătura ridicată a societăţii, indiferent de culoarea angajatorului sau a “stăpânului”. Iar pentru că pătura mijlocie este foarte mică şi undeva la graniţa de a nu fi sărac, rămân pătura de jos şi cea ridicată ca reprezentative. În cea de jos sunt agricultorii, ţăranii şi servitorii, iar în cea ridicată, cei care-şi pot permite un paznic, bucătar, menajeră, baby-sitter şi/sau grădinari. Salariul servitorilor incepe de la minimum 70$/luna pentru o muncă de aproape zi de zi. Iar Zimbabwe nu este deloc mai ieftin decât România. Este mai scump.
 Cu mai puţin bune. Mulţumesc şi pentru o lumânare
Infrastructura? Nu există transportul în comun ştiut de noi (metrou, tramvai, autobuze), ci doar nişte microbuze vechi fără aer condiţionat, fără staţii pre-definite, supraaglomerate şi care au frecvent grave accidente din cauza condusului periculos. Electricitatea este sublimă, dar lipseşte aproape cu desăvârşire. Capitala nu are electricitate stradală nicăieri, iar oprirea curentului electric are loc frecvent. Ai în medie 3-4 zile electricitate la o zi sau noapte cu lumânare. Zic “Bogdaproste” şi pentru o lumânare.
Totul a început în 2000, cu prăbuşirea economică a ţării declanşată de sancţiunile de import-export impuse de Europa în frunte cu  Marea Britanie. După câştigarea independenţei în 1980, printr-un război sângeros cu Marea Britanie, ţara a suferit o comă. Localnicii spun că nimeni n-a caştigat nimic în urma colonizării în afară de englezi, care au lăsat dezastru în urma lor. În schimbul gloanţelor deşertate în trupurile africanilor, englezii au încarcat aur, diamante şi orice bun preţios scos din pământ cu mâinile tot de către poporul indigen. După independenţă, unii englezi au plecat speriaţi de furia neagra, dar nu puţini au rămas stăpâni pe pământul negru bogat luat de la început prin forţa. Procesul de retrocedare a început ulterior încet şi încă mai durează, dupa 34 de ani de la independenţă.
IMG_8110 ???????????????????????????????Fata de alte colonizări unde şara-mamă a investit în dezvoltarea şi culturalizarea poporului colonizat, în Zimbabwe, semnele vizibile că au fost colonizaţi de Marea Britanie sunt puţine. Este drept, aproape toţi vorbesc limba engleză fluent, scriu în engleză în loc de limba lor materna (70% vorbesc Shona, iar restul Mdebele), postul de televiziune naţional şi toate ziarele de pe piaţă sunt în engleza. Au preluat şi obiceiuri englezeşti în business (foarte protocolari, oficiali, ţin mult la etichetă), cât şi în viaţa domestică (se consumă ceai cu lapte zilnic, rămân încălţaţi în casă etc.).
 Griul dintre negri şi albi
Populaţia albă este de 5%, iar aceasta face parte din elita bogată a ţării. Au cartierele lor “albe”, cu case de-o estetică europeană atât cât am putut zări înălţându-mi gâtul după zidurile înalte şi neprimitoare. Comunitaţile de englezi, greci, italieni, indieni, chinezi, turci s.a. pot fi depistate mergând la cumparaturi şi citind etichetele produselor. “Greek yoghurt made in Zimbabwe”, “Italian tomato pasta made in Zimbabwe”, “Indian curry made in Zimbabwe” şi alte produse tradiţionale ale altor popoare. Nu, n-am văzut nimic românesc până acum, dar asta şi pentru că sunt mai puţin de 10 români în tot Zimbabwe.
Au îngropat albii şi negrii securea războiului? Că nu se mai bat fizic este una, dar există o clară separare. Rarisim interacţionează unii cu alţii, negrii spun despre albi că sunt aroganţi şi se cred superiori, iar albii despre negri că sunt înapoiaţi. La fel cum şi mulatrii se consideră superiori negrilor şi vor să pară cât mai asemănători rasei albe. Până şi aceştia au cartierul lor: cartierul mulatrilor. Toate acestea fac să fie puţine cuplurile intra-rasiale care, deşi sunt acceptate, rămân o raritate privita cu uimire.

VA URMA.

 ??????????????????????????????? ???????????????????????????????
Advertisements

About privelisteavietiimele

Creator of My Journey
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

2 Responses to Africa. Eu sunt pentru că tu eşti. (partea I)

  1. butnaru says:

    welcome back! sort of missed your stories, thoughts and all.

  2. eduard says:

    doar o iluminata poate sa faca ceea ce tu faci.respect.iti doresc numai sanatate la multi ani si keep feeling life .omul in genere traieste de parca n-ar murii niciodata si apoi moare sa fi trait.din aceasta cauza t consider o iluminata.liniste sufleteasca iti doresc si sa te bucuri in continuare de viata.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s