Traiesc cu o familie zimbabweza. Partea a 2-a

Am venit in Zimbabwe la invitatia primita din partea unei familii de aici. Desi niciodata nu m-am gandit sa ajung in Africa, am lasat sa devina posibil, iar cum si de ce… este o alta poveste, una frumoasa presarata cu usoara tristete, pe care o voi pune pe hartie la momentul potrivit.
Gradina botanica HarareLa sfarsit de octombrie anul trecut eram asteptata la aeroport si condusa la resedinta familiei-gazda ce locuieste intr-o suburbie a capitalei Harare. Din masina vedeam ziduri inalte din ciment pe de-o parte si de alta a strazii. Cand am ajuns, portile din metal au fost deschise de catre un paznic, urmand trecerea printr-o alee din pietres ce inconjura doar o mica parte a marii gradini din interior. Casa nu se zarea deloc de la poarta mare din cauza copacilor inalti, arbustilor inverziti, copaceilor infloriti si palcurilor de flori de ici-colo.
Sa danseze mirii!!
Chiar in ziua respectiva avea loc nunta fiicei lor de 31 de ani cu un barbat nigerian. Pregatirile erau in toi, oamenii prezenti erau grabiti si preocupati, beculete ca de Craciun luminau in copaci, florile erau proaspat udate, iarba mirosea a proaspat taiata, iar toata vanzoleala asta ma anestezia si mai tare dupa cele 17 ore de zbor din Thailanda. Eu nu-mi doream decat un pat sa dorm. Insa in cateva ore incepea nunta la care fusesem si eu invitata.
Aflasem deja ca mirele nigerian isi indeplinise “datoriile” de mire dinainte, constand in oferirea unei vite mamei miresei si platirea “lobolei”. Cand vine vorba de casatorii, un intreg ritual are parte. Mai intai, cea mai batrana matusa din familia baiatului se duce sa cunoasca familia viitoarei mirese. Daca cele doua parti se inteleg, urmeaza negocierea “lobolei”, care inseamna plata in bani sau vite de catre viitorul mire parintilor fetei iubite. Aceasta “lobola” trebuie achitata inainte de casatorie ca aceasta sa aiba loc. Semnificatia “lobolei” presupune ca baiatul indragostit isi dovedeste seriozitatea si asumarea responsabilitatilor in viitoarea familie. Desi parintii viitoarei mirese spun ca nicio suma nu poate echivala valoarea fetei lor, se poate ajunge si la 20.000$.
Ceremonia religioasa tinuta de un pastor catolic a fost mai degraba un speech frumos despre valorile si importanta casatoriei si al unirii celor doua mari familii, totul petrecandu-se fara nicio citare din Biblie, podoabe bisericesti, patrafir, sarutat crucea sau alte elemente religioase. Cele doua familii, nigeriana si zimbabweza, au stat separate si fiecare a fost introdusa de catre un reprezentant al familiei.
‘Sunteti doar patru in familie?!’
A urmat apoi petrecerea propriu-zisa, cu multe dansuri si cantece africane, mancare traditionala si multe speech-uri! Da, le plac speech-urile. J De cate ori cineva a dorit sa ma cunoasca mai bine, m-a intrebat de familia mea:
‘Cat de mare e familia ta?’
‘Suntem 4.’
‘Si cate surori ai?’
‘Una.’
‘Deci 2 frati ai.’
‘Nu, am doar o sora.’
‘Pai ai spus ca sunteti 4…’(confuzie)
‘Da. Mama, tata, eu si sora mea.’
‘Doar voi 4?’ (soc, neintelegere)
Familia-nucleu (parintii si copii) nu face sens prea mult in cultura de aici unde familia este ca o mare comunitate.
A doua zi dupa nunta lucrurile au continuat normal.
Am aflat ca este tabu ca iubitii sa locuiasca impreuna inainte de casatorie, iar batranii intalniti s-au aratat nemultumiti ca “the western world” le strica tinerii cu obiceiuri care nu-s traditii, cu idei precum dreptul la opinie, libertatea de exprimare si preferinte in loc de nevoi si responsabilitati. Vad Europa si America a fi o lume unde oamenii in loc sa repare, inlocuiesc. Masini, obiecte de uz casnic, haine si de ce nu casatorii. Le-am cam dat dreptate aici. S-au aratat suparati ca tinerii uita de traditii si nu mai respecta obiceiurile locale, casatorindu-se chiar si cu acelasi totem.
Totemul pentru zimbabwezi este foarte important si functioneaza ca si arbore genealogic, desemnand tribul din care fiecare face parte. Cu sute de ani inainte, sefii de triburi au ales diferite simboluri ale tribului-mama (rau, munte, oaie, leu etc.) astfel incat, daca doua persoane din acelasi trib care nu se cunosc, se vor intalni pe alte meleaguri, vor stii ca provenind din acelasi trib/familie, devin sora si frate, deci nu au voie sa se casatoreasca. Copiii iau totemul tatalui, iar daca nu se cunoaste tatal, devine o problema intrucat traditia nu permite copiilor sa preia totemul mamei. Toate astea fac ca un copil orfan de tata sa nu fie recunoscut complet de catre societate. Chiar si dupa sute si sute de ani traditia este impotriva, insa pentru ca asemenea casatorii s-au petrecut, prea-invatatii au introdus un ritual/provocare: ca tanarul indragostit sa gaseasca o vita alba (foarte rara) si s-o jertfeasca, oferindu-i carnea familiei presupusei viitoarei mirese.
De asemenea, poligamia inca exista in comunitatile rurale. Nu presupune ca este dorita, legala sau facuta in ochii publicului ca la arabi, ci mai degraba ca radacinile “multiplelor case conjugale” sunt stravechi si inca mocnesc. Oficial, Zimbabwe a adoptat monogamia, insa gustul poligamiei salasluieste inca.
Leguma preferata: carnea
N-am mancat in viata mea atata carne cat am mancat in cadrul celor aproape 3 luni petrecute aici. Ce-au mancat ei, am mancat si eu. Mancarea traditionala a zimbabwezilor consta in carne de vita sau pui prajit sau la gratar cu o mamaliga alba lipicioasa din porumb foarte rafinat si cu niscaiva tocana din rosii si ceapa prajite cu ulei din belsug. Se ia mamaliga cu degetele si se unge prin tocana de rosii prajite, apoi carnea aburinda rupta cu dintii sau cu degetele in prealabil. Carnea da gustul, mamaliga alba umple stomacul, iar rosiile uleioase fac mamaliga sa nu ti se lipeasca de gat. La inceput am folosit tacamuri pana cand parintii zimbabwezi au insistat sa incerc cu degetele, motivand ca “are alt gust”. Adevarat. Parca era mai gustoasa mancarea cu degetele, insa nu stiu daca era din cauza degetelor mele 😀 😀
Carnea reprezinta semn de bunastare aici. Daca ai carne la masa, atunci iti permiti. Iar cine-si permite carne, se asigura ca o are la fiecare masa, zilnic. Desi fructele sunt chiar mai scumpe decat in Romania, aici nu sunt la mare cautare, intrucat nu sunt vazute ca parte din alimentatia zilnica. Doua kilograme de banane sunt menite sa hraneasca o familie de patru persoane aproape o saptamana. Micul dejun constituie fie in omleta cu carnati sau bacon, fie in terminarea resturilor de la cina precedenta cu putina fasole gatita. Iaurtul meu cu cereale nu facea mult sens pentru ei, fiind abandonat curand. Pranzul poate consta in niste carne tocata cu rosii si ceapa cu paine, iar cinei ii este alocata vreo 2 ore de gatit. Bucataria este sfanta aici, iar nobletea si respectul cuvenit unei femei este direct proportional cu gatitul si servirea intregii familii. Asadar, pot spune ca “femeia la cratita” este lege aici, nu o optiune. De fiecare data cand mi-era foame, trebuia sa intreb toate familia daca vrea cineva sa manance si sa ma ofer sa servesc masa. La fel si daca mi-era sete. K Slava Domnului ca nu si cand ma duceam la toaleta… 😀
Eu fiind o razatoare de tone de fructe si salate, iar carne cand si cand, dupa o saptamana de alimentatie cu carnea ca ingredient preponderent, am simtit ca mi se micsoreaza stomacul, ca nu mai primeste atata carne. Ei imi spuneau “Cei pe care-i vezi pe strada sau servitorii nostri (au vreo 5 servitori in toata curtea) nu-si permit sa manance carne in fiecare zi. Si-ar dori ei!”, iar eu gandindu-ma ca n-am poftit niciodata atat de mult la o salata simpla de legume. Visam si noaptea ca-mi fac salate. Asa ca am inceput curand sa vanez avocadourile cazute pe jos din copacii ce traiau in liniste. Am obiceiul sa fac lucrurile in stilul meu, iar Thailanda a fost paradis pentru mine, insa aici mi-am zis de la inceput sa le incerc obiceiurile, oricat de nefamiliar sau greu mi-ar fi. Locuiam in casa unei familii zimbabweze pana la urma. Va spun sincer ca mi-a venit sa renunt de zeci de ori, fie din cauza unor lucruri mici, fie mai mari.
Nu ridica vocea la un african
Zimbabwezii sunt conservatori, de la felul cum se imbraca pana la felul cum vorbesc. Am vazut multe negrese cu peruci si unghii false, dar deloc cu fuste scurte si decolteuri. Respectul cuvenit este precum onoarea in Japonia. Daca cineva nu le arata respectul asteptat, se simt ofensati si pot reactiona verbal, iar de la verbal se ajunge extrem de usor la violenta fizica. Din acest motiv, cand exista conflicte familiale, niciodata cei doi in cauza nu vorbesc direct si nici doar ei doi de fata. Mereu intervine o terta persoana, membru al familiei mai in varsta ce mediaza conflictul, care mai intai vorbeste separat cu cele doua parti implicate, apoi cauta solutii, apoi eventual cele doua parti discuta de fata cu mediatorul. Ar fi considerata o depasire a barierelor daca unul dintre ei ar deschide subiectul tensiunii, aratandu-si supararea. Mi s-a spus ca ridicarea tonului este primul pas spre violenta fizica. “Noua, africanilor, nu ne este frica de confruntari. Dar nu te astepta daca cineva jigneste un african, sa nu-si ia o bataie crunta. Nu intoarcem obrazul, ci pumnul. Ca cel care a indraznit, sa-si primeasca lectia cuvenita pe veci.”, mi-a spus mama familiei pe un ton deja agresiv, gata de lupta daca as fi zis ceva contrariu, ca violenta naste monstrii, nu solutii.
Am simtit puternic ca vin dintr-o lume cu totul diferita, ca experienta in Africa este menita sa ramana doar atat… ca in ciuda valorilor familiale ce-i tin uniti, exista reguli nescrise, sfinte  ce-mi fac mintea sa se blocheze si inima sa vrea acasa…

*nu am primit acordul membrilor familiei sa utilizez pozele cu ei online, a.i. le respect decizia. 

Advertisements

About privelisteavietiimele

Creator of My Journey
This entry was posted in Dus in lume, Oameni and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Traiesc cu o familie zimbabweza. Partea a 2-a

  1. Bucura-te de Africa si experientele de acolo ! Noi, de acasa, spunem “Multumesc!” pentru ferestrele pe care le oferi

  2. Multumesc frumos! Acum sunt pe meleaguri romanesti 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s